Când eram mică, uram de-a dreptul zilele în care se făcea gem, la noi în casă. Era atât de cald afară și cu toate ușile și geamurile deschise tot simțeam că mă sufoc de la căldura și mirosul emanat din oalele cu fructe și zahăr ce fierbeau pe foc. Țin minte că mult timp m-am întrebat de ce vor unii să se chinuie așa, când te poți duce, în orice moment, la magazin și să găsești orice sortiment de gem îți dorești la un preț accesibil.
Asta până am mai crescut și am fost nevoită să mai cumpăr (rar, în general pentru clătite..yummy) câte un borcan de gem. Cred că atunci m-a lovit înțelepciunea bunicilor și părinților, când mi-am dat seama că nu erau ei mai înapoiați că își făceau gemul în casă. Când am dat de gelatina aia zaharoasă numită prin hipermarket-uri, "gem", primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost: "Hei! Unde sunt fructele din chestia asta?". Și așa am înțeles că zilele sufocante din copilărie meritau din plin.
Eu iubesc căpșunele. Sunt preferatele mele. Nu le pot rezista. Dacă mă gândesc vreodată la un gem, automat îmi vine în minte un gem de căpșuni. Asa că, anul acesta mi-am dorit mult să fac și eu un gem bun de căpșuni, cu zahar foarte putin sau deloc, fără urmă de conservanți și care să conțină fructe reale.
Dar cum trauma din copilărie cu căldura sufocantă încă persistă, nu mă vedeam cu oalele pe foc fierbând gemul de zor. Am mai citit că există unele recipiente speciale pentru prepararea gemului, un anumit tip de oale, dar parcă tot nu suna foarte bine ideea.
Norocul meu a fost că, de curând, am achiziționat o mașină de pâine, care are și un program de făcut gem. Este ceva basic. Doar pui fructele și eventual, zaharul, le "frământă" acolo și după ce le fierbe o oră și un pic, e gata gemul.
Sincer, a fost o soluție salvatoare pentru mine, pentru că în niciun caz nu face atât de multă căldură ca și o oală ce fierbe pe aragaz și necesită un efort minim din partea mea.
Acum am mai avut de depășit o singură problemă, problema zahărului.
În ceea ce mă privește, încerc să evit cât se poate de mult produsele cu zahăr adăugat. Astfel că îmi doream un gem cât mai natural și cu cât se poate de puțin zahăr. Doar că, așa cum știm cu toții, zahărul are și rol de conservant pentru gem, pe lângă cel de îndulcire. Deci, cu cât cantitatea de zahăr adăugată în gem este mai mică, cu atât mai repede se va strica.
Am găsit trei idei despre cum aș putea face, pe care vreau să ți le împărtășesc:
1. Căpșuni cu mere
Am găsit o rețetă care înlocuiește zahărul cu suc de mere. Astfel că gemul ar rezista mai mult timp chiar și fără zahăr adăugat. Rețeta am găsit-o aici.
2. Congelare
O altă idee la care m-am gândit a fost aceea de a cumpăra căpșuni românești acum, în sezon, pe care să le porționez și să le pun la congelat, urmând ca oricând am poftă de gem să scot o porție și să fac un borcănel de gem fără zahar, pe care să îl terminăm în câteva zile, pentru că nu ar rezista foarte mult.
3. În frigider
Cea de-a treia soluție gândită, a fost aceea de a face câteva borcane de gem cu puțin zahăr (mult mai puțin decât se obișnuiește, cam 1 cană de zahăr la 5 căni de fructe), care să țină puțin mai mult decât cele fără zahăr adăugat, dar care trebuie ținute totuși la o temperatură scăzută (în frigider sau în beci).
Eu am ales să mă ghidez după soluțiile 2 și 3 pentru că nu îmi plac combinațiile de căpșuni și alte fructe, dar și pentru că nu dispun de atât de mult spațiu de depozitare frigorific, ca să spun așa😊 Deci, am făcut câteva borcane cu puțin zahăr adăugat, care trebuie ținute în frigider și voi și congela câteva kilograme de căpșuni pentru a le folosi oricând am nevoie sau poftă❤️
Sper că au fost de folos ideile mele despre prepararea unui gem cât mai natural în secolul XXI. Tu te-ai apucat deja de preparat gem sezonul acesta? Dacă ai o rețetă preferată te aștept să o împărtășești!
