8 iun. 201811 min de citit

Cum a fost în Egipt

Venind după o perioadă dificilă și încărcată, mai ales pentru că nu mai avusesem cu adevărat o vacanță încă de pe vremea când eram gravidă cu Iunia, ne-am zis că e timpul pentru o vacanță în doi, soț, soție și cam atât :) Îmi era inima puțin împărțită pentru că nu m-am dezlipit de pitică nici măcar o noapte până acum, de fapt nu am stat mai mult de câteva ore departe de ea. Însă eram sigură că va fi încântată să petreacă timp cu bunicii și era singura “fereastră” pe care o aveam pentru o astfel de vacanță. Zis și făcut. M-am apucat de căutat destinații și pe cont propriu și pe la agenții. Ușor ușor s-a concretizat varianta Egipt.

Calatorie in Luxor, Egipt — Templul lui Hatshepsut

Trebuie să menționez încă de la început că în Egipt nu poți merge ca turist fără agenție. Adică poți merge, dar pe riscul tău. Este o țară periculoasă, iar dacă nu ești într-un grup turistic riști să fii jefuit sau chiar mai rău. Însă mergând cu agenție ești preluat de la aeroport, dus cu autocarul la hotel și la fel și la întoarcere. Noi am căutat o locație călduroasă, unde să stăm la plajă la sfârșitul lui mai. În Egipt este prefect în perioada aceasta. Au fost cam 33-35 de grade ziua, la umbră. În deșert însă, au fost cam 42-43 de grade Celsius. Am ajuns la hotel în jur de ora 10 dimineața și pentru că checkinul se făcea la ora 14:00 ne-am plimbat puțin pe acolo și am mers la masă. Hotelul pe care l-am ales noi se numește Titanic Palace și face parte dintr-un complex numit Titanic Group, unde mai sunt alte două hoteluri. Complexul este foarte aerisit și verde, cu o piscină care se întinde în toată locația și cu alei ce duc spre plaja Mării Roșii. Inițial ni s-a oferit o cameră de care nu am fost foarte încântată și pe care cel mai probabil, nici nu apucaseră să o curețe, deoarece așternuturile erau pătate, iar baia arata mizerabil. Pentru că plătisem dinainte pentru o cameră superioară am mers la recepție, unde am reușit să schimbăm camera cu una care avea ieșire direct în piscină și care a fost foarte curată și mult mai îngrijită decât ceea ce primisem inițial. Bineînțeles, de aici încolo a fost bălăceală și distracție non-stop, pe terasa noastră.

Pentru că în Egipt nu poți ieși ca turist, neînsoțit din hotel (mai ales ca și femeie!), majoritatea hotelurilor au regim de masă all inclusive. Acesta a fost și cazul nostru. Am avut incluse toate mesele, plus un bar la piscină și unul pe plajă cu sucuri și apă. Existau și băuturi alcoolice și fructe, dar plăteai extra. Pentru noi a fost suficient, să fiu sinceră. Hotelul are plajă privată cu șezlonguri și cu prosoape incluse, mai mult decât suficiente. Nivelul mării este însă foarte jos, pe o suprafață imensă. Practic, cât poți vedea cu ochii, apa îți ajunge până la genunchi. Este perfect pentru copilași, dar trist pentru adulți, care nu pot înota. Există un pod pe care poți merge și la capătul căruia se face snorkeling. Adevărul este că Marea Roșie este plină plină de pești și corali de toate dimensiunile și toate culorile. Este o încântare pentru ochi. Hotelul pune la dispoziție două tipuri de excursii. Una este în safari, unde poți merge să vezi modul de trai al beduinilor în deșert și animalele specifice desertului, iar cealaltă este o excursie cu scufundări și snorkeling. Noi am ales-o pe cea de-a doua, deși uitându-mă în urmă, eu cu siguranță aș alege safari-ul, de aș mai avea ocazia. Însă și scufundările au fost faine, pentru cine a avut curaj. Am mers cu barca până într-un loc special plin de corali și pești multicolori, unde ne puteam scufunda ca să îi privim. Eu nu am reușit să îmi înfrâng frica de apă, deci nu pot povesti despre frumusețea subacvatică, dar s-a scufundat soțul de două ori (odată și pentru mine :) ) și a fost tare încântat. Deci dacă ești un mare iubitor de apă go for it, dacă nu, mergi cu cămila în sfarari, sau fă-le pe ambele:) Am uitat să menționez totuși că ambele excursii se plătesc extra, evident nu sunt incluse în prețul cazării. De asemenea, agențiile de turism organizează excursii și la obiectivele turistice mari din Egipt, piramidele din Giza, Sfinxul și toată zona turistică de lângă Cairo, dar și în Luxor, fosta capitală a Egiptului pe vremea faraonilor, unde se găsește Valea Regilor, cu mormintele faraonilor, dar și multe multe alte obiective turistice. Noi am ales să mergem la Luxor, deși venisem cu gândul să nu ratăm piramidele. Însă din Hurghada (zona turistică unde am fost cazați noi) până la Cairo (unde sunt piramidele) este un drum tare lung și ar fi trebuit să mergem toată noaptea ca să fim dimineața acolo, ceea ce mi s-a părut tare obositor. Eu venisem pentru o vacanță relaxantă. Când am aflat și că nu pot intra în interiorul piramidelor, mi-a fost clar că nu vreau să bat atâta drum doar pentru un selfie cu vârful piramidei. Soțul își dorea mult să ajungem la piramide și toată lumea ne întreba deja dacă am văzut vreo piramidă, însă visul meu era să văd Valea Regilor, acolo unde stau scrise poveștile Faraonilor. De când mă știu am fost pasionată de egiptologie și una dintre marile mele dorințe a fost să ajung în locul în care Howard Carter, faimosul arheolog englez, a descoperit mormântul lui Tutankhamon. Așa că am rezervat această excursie, în detrimentul celei de la Cairo. Le poți face pe ambele în aceeași săptămână, dar este atât de obositor și ești atât de pe fugă încât eu nu aș numi-o vacanță. Excursia de la Luxor a fost extraordinară. Deși am fost mereu pe fugă, a fost un vis împlinit pentru mine. Am fost fascinată de Valea Regilor. Am văzut acolo trei morminte ale faraonilor, Rameses IV, Ramses I și Ramses IX. Pentru a fotografia mormintele se plătește o taxă extra, destul de consistentă, așa că noi am ales să le fotografiem cu mintea noastră. Ghidul ne-a spus că cel mai frumos mormânt din Valea Regilor este cel al lui Seti I, care a fost de curând deschis publicului, însă biletul este cam 50€ și nu putea fi inclus în excursia noastră de acum. Mormintele nu sunt deschise toate odată, ci sunt închise pe rând pentru amenajări, în diferite perioade. Astfel că biletele variază la câțiva ani, în funcție de ce morminte poți vizita. Luxor este compus din două părți, partea de est, unde se desfășoară viața, unde este orașul de astăzi, dar și ruinele orașului antic și partea de vest (apus), care este considerată zona mortuară, unde sunt mormintele și templele mortuare. Cele două părți sunt despărțire de Nil. Partea de est este verde și plină de viață, în timp ce partea de vest este maro, pustie și plină de nisip. Interesantă simbolistică aveau și egiptenii, nu? Am mai vizitat și Templul mortuar al lui Hatshepsut, cea de-a doua regină atestată a Egiptului. Templul păstrează povestea pe care ea a vrut să o spună, cum că și o femeie poate conduce, dar spune și povestea pe care ea nu o voia aflată și anume ura fiului ei vitreg față de ea, care a venit după moartea ei și a dărâmat statuile și coloanele templului și i-a șters fața din absolut toate hieroglifele de acolo, pentru ca nimeni să nu mai știe că ea a domnit peste Egipt vreodată. Ce poveste tristă dar și interesantă ne relatează templul acesta. Pe partea estică a Tebei (numele antic al Luxorului), am vizitat templul lui Amon-Ra din Karnak. Amon-Ra este cel mai mare zeu al egiptenilor antici și acesta este cel mai vechi și mai mare templu ce stă în picioare astăzi pe pământ. În interiorul lui ar putea încăpea cam 10 catedrale europene. În timpul faraonilor, era cel mai important locaș religios și rămâne cel mai mare templu care s-a construit vreodată. În ciuda tuturor clădirilor mărețe ale egiptenilor antici, pe care le-am vizitat, Egiptul a fost puțin dulce-amărui pentru mine. Pe cât de grandioasă era civilizația antică, pe atât de tristă este cea actuală. Ca să ajungem la toate aceste obiective turistice am trecut prin satele egiptenilor actuali. Rareori am văzut o priveliște mai tristă. Contrastul era prea mare. Bogăția anticilor față de sărăcia și mizeria în care trăiesc egiptenii de astăzi te cutremură.

Și eu vin totuși din România. Le avem și noi pe ale noastre și zonele noastre rurale sunt și ele o priveliște aparte, dar Egiptul te șochează, chiar venind din România. Casele din zona rurală nici nu le pot numi case. Semănau cu niște cocioabe neterminate. În orașe, aspectul era efectiv de mahala. Chiar mi-am adus aminte de Ferentari văzând peisajul dintr-un mic orășel egiptean. Simțeam că m-am întors vreo 60 de ani în timp. Exact așa arată Egiptul văzut de mine, ca România acum 60 de ani. Tractoarele și pompele lor de apă erau cele făcute la Brașov în ‘73 (ne-a confirmat ghidul) și cu care egiptenii muncesc nisipul deșertului. Si e uimitor că de fapt chiar reușesc. Fac agricultură în deșert cu utilaje de acum 50 de ani și reușesc! Noi turiștii eram ținuți cât mai departe de localnici, iar copiii ne făceau cu mâna când treceam cu autocarul pe lângă ei. Văzându-i, mi se punea mereu un gol în stomac și mi se umpleau ochii de lacrimi. Am văzut mulți oameni cu pantofii rupți în picioare, cu hainele ponosite tare și cu privirea aceea caracteristică de resemnare. Am văzut de asemenea și mulți turiști români veșnic nemulțumiți. Ba nu le convenea una, ba nu le convenea alta. Nu puteai cu niciun chip să îi mulțumești și niciodată nu se gândeau la altceva decât la binele lor propriu. Nu am auzit pe nimeni dintre conaționalii nostri să spună că a fost ok vacanța și că noi am stat în condiții super luxoase, comparat cu ceea ce au egiptenii în gospodăriile lor. Tot ce am auzit au fost oameni care se plâng din orice și se ceartă cu oricine. Cred că avem, ca și popor, o cultură a nemulțumirii. E o virtute la noi să fii veșnic nemulțumit. Îmi dau seama că e greu de controlat, uneori chiar mă surprind și pe mine mergând cu valul culturii, dar cred că atunci când conștientizăm că ne-am prins în cercul acesta vicios, trebuie să îl rupem, să încercăm să privim dincolo de noi înșine. Să ne uităm în jur și să ne pese și de alții.

Am fost pentru prima dată într-o țară musulmană și diferențele culturale sunt într-adevăr mari. Ce m-a izbit încă de prima dată a fost absența femeilor. Nu am văzut femei pe nicăieri. La hotel erau bărbați până și la curățenie în camere. Am înțeles că la ei femeile nu lucrează, ci stau acasă și au grijă de casă și de copii și doar soțul muncește. De aceea este foarte greu să vezi o femeie pe stradă pur și simplu, mai ales ca turist. Pentru mine personal a fost destul de greu. Soțul trebuia mereu să interacționeze cu angajații hotelului. Ei erau foarte obișnuiți cu turiștii, însă tot se simțea ceva ciudat când erau nevoiți să vorbească cu turistele. Eu, să fiu sinceră, am evitat interacțiunile atât la hotel, cât și în excursii. Îl băgam pe soț la înaintare. Ca să concluzionez, voi structura, separat, ce mi-a plăcut și ce nu. Ce nu mi-a plăcut?

1. Vederea armelor peste tot. Poliția locală stă la fiecare intersecție cu armele. Când spun arme mă refer la niște puști imense. E o priveliște de război, sau așa mi-aș imagina eu o vreme de război. Checkpoint-uri peste tot. Pe cuvânt că nu mergeai 10km și mai dădeai de un checkpoint. Când am fost în excursie a mers și un polițist cu noi în autocar. Evident, avea și el o pușcă, dar mai mică, ținută la spate. Prezența lui era pentru siguranța noastră, sau așa ni s-a spus. La cum arăta însă, bag mâna în foc că avea și ceva pregătire de servicii secrete. Mi-a adus aminte prea mult de epoca noastră comunistă și de vechea Securitate. 2. A fost foarte deranjantă agresivitatea vânzătorilor. Efectiv tăbărau pe tine și până nu cumpărai ceva te certai degeaba cu ei. Îmi era absolut groază să merg să mă uit prin magazine, pentru că nu te lăsau să pleci din magazin fără să cumperi ceva. Și nu le-aș numi competențe de vânzător, ci mai mult, hărțuire. Din câte am observat este o cultură la ei agresivitatea în vânzări. 3. Nu mi-a mai plăcut faptul că tot timpul așteptau să le dai bani. Bacșișul este la ordinea zilei la ei. Dacă îți mută un șezlong trebuie să le dai, dacă îți aduc ceva de băut pe plajă, așteaptă să le dai. Pentru că au salarii mici, înțeleg că mai fac ceva pe lângă din bacșiș, însă peste tot și pe stradă pe unde mergeam cu grupul de turiști veneau copiii la mine să îmi ceară bani, la obiectivele turistice angajații de acolo făceau orice pentru un bănuț, îți făceau poze, îți făceau turban, orice, numai să primească ceva. La recepția hotelului rezolvi orice cu bani, în caz contrar, primești ce e mai prost. Nu am nimic cu a da bacșiș, dacă ești mulțumit de serviciul oferit, dar ei te condiționează. Efectiv se poartă urât și nu își fac treaba bine dacă nu primesc ceva. 4. În final, nu îmi place pentru că e o țară imprevizibilă, riscantă. Intri pe riscul tău, dar e posibil să ieși mai greu. La întoarcere ne-au ținut cam o oră jumătate în avion (nu puteam nici decola, nu puteam nici ieși din avion. Eram pur și simplu blocați acolo și noi și echipajul Tarom) pentru că, aparent, ne-au rătăcit planul de zbor. Nu știu exact care a fost problema, dar m-am temut că ne mai țin ceva timp în țară, ce-i drept. Și nu era ceva ce îmi doream.

Ce mi-a plăcut? 1. În primul rând, Egiptul este o țară superbă. Deșertică, dar superbă. Nilul împarte țara în două, între deșertul de est și deșertul de vest. Deșertul de est are mai multe stânci, o priveliște frumoasă, dar unde nu se poate face agricultură. Aici găsim beduinii cu corturile și cămile lor, printre stânci și apele ce izvorăsc din ele. Deșertul de vest are doar nisip, se poate face agricultură, dar viața este mai aridă. 2. Îmi place mult că egiptenii au făcut canalele cu apă din Nil, ca să poată face agricultură în deșert. Îmi place că au făcut autostrăzi. Ca să ajungem în Luxor, am mers pe autostrada din deșert. De asemenea, de curând au terminat și autostrada spre Cairo. Săraci, săraci, dar cu mai mulți km de autostradă decât noi:) 3. Obiectivele turistice sunt absolut spectaculoase. Luxor e plin plin de istorie și e o comoară în materie de situri arheologice. Îmi place că le-au păstrat, le-au restaurat, că sunt printre cele mai vechi din lume și printre cele mai frumoase, pline de bun gust și eleganță, chiar și după mii și mii de ani. 4. Îmi plac prețurile. Pentru că nivelul de trai este mai scăzut și prețurile sunt mai bune. Cazarea la 5 stele este ridicol de ieftină, cu tot cu mâncare și facilități incluse. 5. Îmi place Marea Roșie. Este absolut plină de pești și corali superbi. Nu am mai văzut niciunde așa o varietate. Este o locație superbă pentru snorkeling și știu că sunt turiști care vin special, doar pentru scufundări în zona aceea. 6. Mi-a plăcut mult ghidul din excursie. Agenția pune la dispoziție în excursii și un ghid turistic, care vorbește limba română. Mi-a plăcut că ne-a explicat istoria Egiptului, dar ne-a povestit și câte ceva din viața actuală. De asemenea, atât de bine vorbea limba română că aș fi băgat mâna în foc că a trăit câțiva ani în România. Realizez că am scris destul de mult și încă ar mai fi multe de povestit. Egiptul are și bune și rele, ca orice țară. În opinia mea, cel puțin o dată în viață merită văzut. Este o locație faimoasă și aș spune exotică, din multe puncte de vedere. Și odată ce ajungi acolo, nu mai pleci același. Te impactează cumva. P.s.: Am scris articolul pe bucăți, printre despachetat, spălat, uscat și împăturit haine, printre readaptarea și regăsirea ritmurilor cu pitica după vacanță, așa că e posibil să nu fie foarte bine închegat, însă sunt disponibilă să povestesc mai multe și dacă ai vrea să știi ceva anume, doar scrie-mi. P.s.2: Deși am văzut muulți turiști cu copii în Egipt, eu nu aș recomanda să mergi cu copiii. În primul rând pentru că este o țară imprevizibilă și apoi pentru că nu ai putea vizita nimic. Călătoriile cu autocarul spre obiectivele turistice sunt foarte lungi și nepotrivite pentru copii. Însă dacă plănuiești să rămâi doar în cadrul hotelului, copiii sunt foarte bineveniți acolo. P.s.3: Iată mai jos și pozele:)