18 oct. 20185 min de citit

De ce să îi cumperi o carte senzorială bebelușului tău?

Atunci când Iunia era bebeluș, am auzit pentru prima dată în viața mea despre activitățile senzoriale pentru copii. Mă tot întrebam ce nouă invenție mai e la modă acum pentru copii? Vedeam mămici foarte dedicate să le creeze activități sau jucării senzoriale. În mod deosebit, m-au atras cărticelele acelea care foșneau. Le-am tot văzut pe la copilași, dar nu știam de unde le pot cumpăra. Ușor ușor, odată ce m-am mai acomodat cu viața de mămică, am căutat să aflu care-i treaba cu toate activitățile acestea senzoriale, de ce se bate monedă atât de mult pe ele. Mă gândeam că s-a găsit cine știe ce expert de parenting să mai scoată o nouă teorie ca să facă bani. Mare mi-a fost mirarea, însă, când am căutat și am aflat ce anume înseamnă “joacă senzorială” și faptul că ea este oricum realizată de către copii de când e lumea și pământul, în mod natural.

Pe scurt, joaca senzorială face referire la simțuri, cele 5 simțuri ale omului: văz, auz, tactil, miros și gust. Aceste simțuri sunt cele care ne ajută să percepem lumea din jur și tot ele sunt cele care îl vor ajuta pe bebeluș să descopere noua lume necunoscută, în care a ieșit, din burtica mamei. M-am liniștit. Mi s-a părut un concept atât de natural și firesc, încât am rezonat de îndată cu el. Care este ideea jocurilor senzoriale? Copilul oricum va învăța, într-un mod senzorial, din tot ceea ce îl înconjoară. Pe la 2-3 luni va începe să “guste” orice. Și când spun orice, e chiar orice😁 Așa explorează el lumea, cu gurița. Simte diferite texturi, diferite gusturi și învață astfel să identifice și să deosebească materialele unele de altele (textil, plastic, etc). Apoi va trece la pipăit, când va fi mai mărișor și va fi atent la senzația produsă de materialul respectiv, căutând să o identifice cu ceva cunoscut, dar și să o deosebească de ceea ce cunoaște până în acel moment. Unde intrăm noi în ecuație? În mod normal, un copil oricum va învăța senzorial, indiferent dacă intervenim noi sau nu, indiferent dacă sunt activități intenționate sau nu. Practic, el va analiza cu ajutorul simțurilor, fiecare obiect la care va avea acces. Pentru că în primă fază, văzul nu este foarte bine dezvoltat, simtul tactil și auditiv sunt foarte, foarte bine dezvoltate. Tocmai de aceea, ei au nevoie de cât mai mult timp skin to skin (piele pe piele) cu mămica lor, pentru că ea e singurul lor punct de reper, care le-a mai rămas, după ce toată lumea lor din burtică a dispărut dintr-o dată. Apoi ei vor începe să exploreze și în afara pielii mamei și vor încerca să pipăie și alte obiecte, pe măsură ce mai cresc, în încercarea de a descoperi mai multe despre lumea înconjurătoare.

Însă este bine să ghidăm copilul în călătoria lui senzorială pentru a-l ajuta să facă mai multe conexiuni și mai rapide. Adică, în loc să îl las pe bebeluș, în timpul lui de explorat, cu câteva jucării, pe care le aveam pe acolo ca să fie distras, mai bine îi pregătesc 2-3 materiale sau obiecte diferite: unul foarte pufos, iar altul aspru, pentru ca el, în creierașul lui, să facă acea conexiune cum că există mai multe tipuri de materiale, unele fine la atingere, altele greu de atins. Cu cât copilul face mai multe astfel de conexiuni și mai devreme, cu atât va crea căi neuronale, ce îl vor ajuta și pe viitor să pornească de la un punct mai avansat, având astfel o capacitate mai mare de înțelegere și de a face conexiuni rapide. De asemenea, unele studii spun că îl va feri și de diverse boli, cum ar fi Alzheimer și că îi va dezvolta copilului capacitatea de a rezolva problemele în moduri foarte creative, dar și de a avea un timp bun de reacție în cazul unor evenimente catrastrofale. Câte fac și conexiunile astea neuronale, nu?:) O metodă preferată a mea, prin care ne putem ghida puiul în această joacă senzorială, în care el face conexiuni și descoperă lumea înconjurătoare, este cartea senzorială ”Călătoria Magică” de la Micul Curios.

Mi-a fost ciudă că am descoperit-o abia acum, când nu mai am un bebeluș, ci un toddler. Să fi aflat de ea, pe la 6 luni ale Iuniei, ce bine era. În general, cărțile senzoriale pe care eu le-am văzut atunci când aveam bebe, erau destul de mici (vreo 2-3 pagini), cu pagini foarte simple, dintre care, doar una foșnea. Nu aveau cine știe ce activități. Ei bine, cărticica de la Micul Curios, care poate fi și personalizată cu numele copilului, este plină de activități senzoriale (de tip Montessori), care ajută copilul să exploreze. Fiecare pagină foșnește atunci când o întorci sau o strângi și are și un fluturaș foșnitor, căruia i se desprind aripile cu scai. Apoi avem brăduți, norișori cu picături de ploaie (una dintre picături chiar piuie când o apeși), bărcuțe, viața subacvatică, paiete, pomișor cu iarbă și chiar și o oglinjoară în care bebelușul se poate privi. Știi cât de mult le place bebelușilor să se admire în oglindă, nu?😁

Cred că pe lângă toate activitățile, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la această cărtică este faptul că este foarte bine închegată, bine cusută și rezistentă. Eu am văzut și am avut destul de multe jucării senzoriale și chiar pot confirma că este extrem de bine lucrată. Amintindu-mi cum era Iunia când era bebeluș, așa ceva ne-ar fi trebuit, dacă voiam să pastrăm și pentru bebe doi. Pentru că ronțăia toată ziua la ele, le arunca dintr-o parte în alta, și le strângea foarte agresiv, uneori (probabil în încercarea de a vedea dacă se rup sau nu). Această cărtică are atașat și un inel de dentiție, pe care copilul îl poate ronțăi și analiza toată ziulica și care sigur va rezista gingiilor sau dințisorilor feroce:)

Cărțile senzoriale sunt o investiție în viitorul copiilor noștri. În loc să dăm banii pe tot felul de jucării pline de butoane și luminițe, care vor zăpăci bebelușul, mai bine îi luăm un singur lucru, dar bun, o carte senzorială complexă, care îl va ajuta să descopere lumea înconjurătoare, ușor, în ritmul său, fără zgomote stridente, fără lumini care induc panică într-un bebelus, ce nu a experimentat niciodată așa astfel de efecte vizuale puternice și care caută o ancoră de sustinere în toate schimbările prin care trece. Ah.. ce mi-aș fi dorit să îmi spună și mie cineva toate lucrurile acestea înainte de a naște.

De aceea, dragă părinte sau viitor părinte al unui bebeluș, fie că ești la primul copil sau nu, el are nevoie de apropiere de tine și să descopere lumea într-un mod adaptat simțurilor sale. Oferă-i acest lucru sub orice formă poți. Contact mult, cât mai aproape de tine și activități liniștite, sezonoriale. Tu ce activități senzoriale meșterești cu copilul tău? Cum îl încurajezi să exploreze lumea înconjurătoare folosindu-se de simțurile sale?

P.s.: Legat de cărtica faină senzorială pe care am prezentat-o mai sus, soțul meu, un inginer getbeget, atunci când a văzut-o prima dată a exclamat “Woow asta da carte rezistentă. E foarte bine realizată!”. Când vom primi și noi un bebe doi, de la Dumnezeu, mă voi asigura că are parte de o astfel de cărtică:)

P.s.2: Deși cărticica este recomandată de producător de la 6+ luni, eu i-am dat Iuniei prima cărtică încă de la 4 luni și nu regret. La momentul actual, iubește cărțile și le preferă chiar în detrimentul jucăriilor.

P.s.3: Joaca senzorială continuă și în etapele mai mari, doar că activitățile vor deveni mai complexe. Însă, în principal, un todler, tot prin simțuri învață, însă se mai adaugă și componenta pedagogică(adică îi predai pur și simplu noțiunile), ceea ce la bebeluși nu are cum să existe.

P.s.4: Iată și pozele, făcute de mine, cu activitățile din carte. Am încercat să arăt și cât de bine sunt realizate cusăturile și cât de bine e lucrată în general. Sper că se poate vedea din poze.