top of page
Poza scriitoruluiLittle Corner Of Joy

Cum e să fii lăuză


Te simți ca un tanc, abia te mai miști și ai o burtă de zici că ai înghițit o minge de Basket. Te uiți în oglindă și visezi la clipele de după naștere, când vei reveni la a fi suplă și vei păși ușor și grațios, îmbrăcată într-o rochiță lejeră, ce îți va pune în valoare silueta proaspăt recăpătată și ținând în brațe cel mai frumos și scump bebeluș. Ah ce perfect o să fie! Trebuie doar să naști și gata, trece greul!

Nu-i așa că acesta este cel mai întâlnit vis, atunci când ești pe final de sarcină și simți că nu mai poți? Ei bine, doar asta este, un vis.


După ce naști, treci de la statutul de gravidă la cel de lăuză, până la 6 săptămâni după naștere. Ce se întâmplă în acest timp? Ca să demontăm din start miturile, voi spune doar atât: nu scapi de burtă, cel puțin nu imediat. După expulzie, nu te dezumfli dintr-o dată, revenindu-ți la forma de dinainte de naștere și e bine să nu ai această așteptare. Vei ieși din spital, cel mai probabil cu o burtică de gravidă cam pe la 4-5 luni de sarcină. Usor usor, burtica își va reveni la forma de dinainte de naștere, dar e posibil și să nu revină, fără eforturi.


Ok, ajungi acasă. Primești mesaje de felicitări și oamenii te întreabă când pot veni să “vadă copilul”. Simți că parcă te-au lovit în moalele capului. Te uiți în jur și vezi haine peste tot, pamperși plini, pe care nu ai mai apucat să îi arunci la gunoi, pompa de muls, pe care nu ai apucat să o speli, îți aduci aminte că nici să mănânci nu ai apucat și apoi te îndrepți spre oglindă. Aproape că nu te recunoști. Cearcănele negre îți acoperă jumătate de față, burta îți atârnă ca o gelatină pufoasă, ce are o linie neagră chiar pe mijloc și care nu vrea deloc să se integreze în restul corpului, deși o legi zilnic cu centura postpartum. Să nu mai spun de buric. Oare o să intre vreodată înapoi, în interior, la locul lui?

Astăzi iarăși nu ai apucat să faci duș. Când a adormit în sfârșit bebele, te-ai simțit prea obosită. Ai zăcut pe canapea și ai butonat mecanic telefonul. Nici nu știi pe ce s-a dus o oră. Ai verificat vremea de 2 ori și ai răspuns la mesajele de felicitare, apoi s-a trezit.. te uiți la ceas: o oră. A dormit doar o oră! O iei de la capăt! Sânii te ustură de zici că îți pune cineva un fier încins pe mameloane, când atingi cu bluza. Cine a spus că alăptarea vine natural, habar nu avea despre ce vorbește. Te încearcă multe sentimente. Te intrebi dacă nu cumva chiar nu ai fost făcută să fii mamă. Ți se pare groaznic de greu și îți vine să plângi de oboseală. Și colac peste pupăză, faci drumuri la toaletă non-stop, ba ca să scoți toată apa reținută în sarcină, ba ca să îți schimbi absorbantul. Da, te așteaptă câteva săptămâni bune de sângerări după ce naști (săptămâni, nu zile!). Trebuie să scoți cumva tot sângele adunat în nouă luni, nu-i așa? Și știi ce nu te așteaptă după ce naști? Sexul! 6 săptămâni de abstinență totală. Nu că ai fi în stare oricum.

Ai oră fixă de jelit. Nu știi exact de ce plângi, dar așa îți vine. Te simți copleșită de multe ori. Te gândești: oare acum o să mai pot să ies vreodată din casă și să merg unde vreau eu? Și ai vrea. Dar te gândești că bebele mănâncă non-stop aproape. Și ce fel de mamă ai fi să îl lași cu altcineva? Și în plus, cu ce te-ai îmbrăca? În afară de hainele de gravidă nu te mai încape nimic! Te trezești probând toate hainele care înainte îți erau largi, dar care acum nu te încap sub nicio formă. Te apucă plânsul, din nou. Soțul îți spune că lui îi place de tine așa și că nu-i nimic, e o etapă de tranziție, îți vei reveni. Te bufnește plânsul și mai tare. Te holbezi la sânii imenși, care au crescut peste noapte. Și tu care credeai că în sarcină sunt mari! A dormit și bebe mai mult și simți că ai pietre în loc de piept și doare, doare tare.

Îți chiorăie mațele. “Ah da, tot nu am mâncat încă” îți spui. Deschizi frigiderul și te uiți luuung. Îl închizi la loc și iei untul de arahide. Îți pui o felie și apuci să mănânci jumătate din ea, că apoi plânge bebe, din nou. În timp ce fugi să îl iei în brațe îți zici că trebuie să nu mai uiți iarăși să comanzi ceva de mâncare. Vine seara și respiri ușurată. Îi faceți băiță lui bebe și îl puneți la somn. Te grabesti să mai strângi, ca să te pui repede la somn. Ai 3, maxim 4 ore de somn. Asta dacă va fi o noapte din cele bune.

Cam așa a arătat experiența mea de lăuzie, de două ori, diferența fiind că a doua oară trebuia să am grijă și de încă un bebe de aproape trei ani, gelos pe bebele cel nou. Nu spun că e la toată lumea la fel. Dacă ai ajutor, probabil va fi mai ușor. Dar e bine să nu ai așteptări irealiste. Acestea te vor arunca în depresie, când vei vedea că nu sunt împlinite. Nu te aștepta să îți revii imediat după naștere, așteaptă-te la oboseală, la sângerare timp de câteva săptămâni și posibil la greutăți cu alăptarea. Lăuzia este o perioadă în care mama se adaptează noii vieți și în care se crează legătura cu bebe. E o perioadă în care cei doi au nevoie de acest timp împreună. Și da, deși e greu, îți e drag de bebe, l-ai pupa non-stop și ai face orice pentru el. Greul pe care îl duci acum nu va schimba niciodată sentimentul acela de iubire profundă care te cuprinde când îi privești fățuca scumpă, ca de îngeraș.

Dar e o perioadă grea, totuși. Și ceea ce mi-aș dori să văd în societatea noastră mai des, este că oamenii nu vor doar să “vadă și ei copilul”, ci vor să susțină noua mămică și adaptarea la viața cu bebelușul ei. După ce am născut-o pe Iunia a trebuit să le spunem prietenilor noștri că nu putem primi vizite, o perioadă. Eu eram efectiv terminată. Plângeam numai când mă gândeam la vizite. Nu mi-a fost ușor să le spun oamenilor că nu pot veni la noi, dar chiar simțeam că nu pot face față. Necesita prea mult efort. Casa era răvășită, ca după un uragan, eu arătam ca o sperietoare aflată în pădure la miezul nopții și când mă gândeam că trebuie să fiu îmbrăcată cât de cât ok și că trebuie să port o conversație de complezență, mă bufnea plânsul. În plus, nu era ușor să hrănești copilul cu musafiri și nici să îl adormi. Din fericire, prietenii noștri au fost foarte receptivi și au înțeles că e o perioadă grea. Când ne-am mai adaptat, i-am invitat și ne-am bucurat și noi și ei de vizită.

Ce vreau să spun cu aceasta? Lăuzia nu e deloc o perioada ușoară și eu cred că mama și bebele nu doar că trebuie lăsați să se adapteze și să-și sudeze relația, ci trebuie ajutați. Dacă îți dorești să ajuți și să fii prezentă pentru o nouă mămică, fă-i ceva de mâncare, sau mergi și ajut-o cu atașarea la sân, sau mergi și fă-i curățenie în casă. Ideal ar fi să mergi singură în vizită, fără soț. Proaspăta mămică va sta mai mereu cu copilul la sân, sau fără bluză, ca să se vindece rănile mameloanelor. Îți dai seama cât de inconfortabil este când vrei să vii cu soțul în vizită. Dar dacă totuși vrei să faci asta, luați bebele la o plimbare cu cărutul și astfel să lăsați proaspăta mămică să facă un duș, să mănânce, să doarmă, sau să mai petreacă ceva timp cu ea însăși.

Eu sunt recunoscătoare că am avut parte de prieteni care s-au gândit să ne gătească ceva, care au luat bebele ca să dorm și eu și care m-au ajutat cu curățenia în casă. Ulterior a fost destul timp în care să “vadă și copilul”. Dar a contat că m-au susținut într-o perioadă grea. Și deși este neconvențional, aceasta mi-aș dori să văd mai mult în ziua de azi. Oameni care se gândesc să susțină proaspetele mămici, care se gândesc cum să ajute. De aceea am fost foarte explicită și am descris în detaliu prin ce trece o nouă mamă. Pentru că adevărul este că aceste lucruri nu sunt cunoscute. Sunt cunoscute doar pozele frumoase și simpatice de pe Facebook cu bebele, dar nu o vezi niciodată pe mămica epuizată din spatele lor.

Ei bine, cred că e timpul să începem să le vedem și pe mame. Nu crezi?


 

5 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

5 Comments


Elena Nellica Amancei
Elena Nellica Amancei
Mar 10, 2020

Lauzia la mine a fost si mai grea fizic. M-am refăcut abia după 6 luni de la nastere ( ruptura si epiziotomia m-au terminat). Dar in rest a fost totul ok. Mi-au placut vizitele. Soțul stătea cu musafirii si eu cu bebe in camera 🙈🙈🙈 durerile mameloanelor au existat si la mine dar cred ca doar gândul că alaptarea este importanta m-a facut sa rezist.

Like

Ana
Ana
Mar 07, 2020

😏

Like

Alexandra Grigoras
Mar 02, 2020

🤗🤗🤗

Like

Ana
Ana
Feb 22, 2020

Exact! 🥺

Like

Alexandra Grigoras
Feb 19, 2020

Mulțumim ca ai împărtășit cu noi 🤗

Like
Abonează-te la newsletter
pentru a primi emailuri periodice cu noutățile de pe site, dar și activități educative pentru copii și module creative de învățare.

*Vei primi emailuri periodice cu noutățile de pe blog și/sau activități educative pentru copii. 

bottom of page