Sâmbăta seara. Luna plină strălucește deasupra noastră. E trecut de 10:30 seara și oprim la semafor. Fetele sunt la bunici și noi tocmai am fost la un film fain. La semafor, plimbându-se printre mașini, o doamnă ce ține un copil de vreo 18-24 de luni în brațe. Copilul pare mort de somn și copleșit de sarcina grea de a se plimba printre mașini și a cerși bani. Mi se frânge inima pentru el. Tocmai de aceea nu îi dau niciun ban și mă uit în jur cu teamă ca nu cumva altcineva să îi dea și ea să considere că merită să chinuie copilul în halul asta.
Mă podidesc lacrimile. Ce vină are acel copilaș că s-a născut în familia greșită? Și cum să îmi fac copiii să fie recunoscători că s-au născut într-o familie bună? Să nu mai fie mofturoase și arogante de parcă totul li s-ar cuveni? Și atunci mă lovește o realizare: dacă vreau să am copii recunoscători, trebuie să fiu eu însămi recunoscătoare. Altfel nu se poate!
Și încep să mă rog și să îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a pus în familia în care m-a pus. Așa cum a fost ea cu bune și cu rele, dar părinții mei și-au dat silința să ne fie bine, nu ne-au ținut treze pe străzi la ore târzii ca să cerșim.
Îi spun soțului că deși mai au erorile lor, apreciez sistemele precum Norvegia care au o Protecție a Copilului serioasă. Acolo sper că nu vezi cazuri din acestea pe când la noi cred că sunt copleșiti de multitudinea de cazuri..
Știu că e un subiect controversat și nu vreau să intru în el, tot ce vreau să spun este să fim recunoscători, să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru ceea ce avem atât de puțin precum o fi, este totuși un cadou, alții nu îl au nici pe acesta. Să îi mulțumim Domnului pentru părinții noștri, care s-au sacrificat pentru ca noi să ajungem aici și nu în ultimul rând să Îi mulțumim pentru copiii noștri și pentru privilegiul de a le putea purta de grijă.
Pentru că adevarul este că dacă noi suntem recunoscători cu adevărat, și copiii noștri vor fi pentru că ei imită ceea ce văd indiferent de ce le spunem noi. Cheia e să fim noi mulțumitori și vor fi și ei.
Dragilor, pe mine m-a impactat și impresionat enorm episodul de sâmbătă seara. Uneori îmi vine să strig în frustrare că nu e corect că unii primesc copii, iar alții care ar face o treabă mai bună nu primesc. Și nu este corect. Dar fiecare va fi judecat după ce i s-a dat și cum a administrat ceea ce a primit. Așa că în dreptul meu, aleg să aleg recunoștința în locul frustrării. Să fiu recunoscătoare că am primit din plin și să administrez bine ceea ce am primit.
Comments