31 aug. 20175 min de citit

De ce nu e ok Disney pentru copii

Am tot auzit, în ultima vreme, că Disney nu e ok pentru copii. Mămici, viitoare mămici, care spuneau că nu i-ar lăsa, sau că nu își vor lăsa copiii să se uite la Disney. Pe moment, cred că m-am blocat, sau nu am vrut să par total neinformată (cum eram, de fapt), despre acest subiect, astfel încât nu am oprit puțin discuția și să întreb "OK..De ce crezi că nu este bun Disney pentru copiii tăi?".

Așa că, neștiind absolut nimic pe acest subiect, am început să mă documentez. Și ce am descoperit a fost o mare mare grămadă de păreri, pro și contra, mai puternice sau nu, mai frustrate sau echilibrate, mai false sau adevărate, despre Disney, în general (deși modelul lor a fost preluat cam de toți producătorii de entertainment pentru copii). Foarte multe mămici care urăsc efectiv Disney. Articole, comentarii, păreri "Disney mi-a distrus copilul".

Vreau să povestesc puțin aici despre ceea ce am găsit eu în documentarea mea, adică efectiv motivele mămicilor, pentru care nu își lasă copiii să se uite la Disney.

1. Cea mai menționată obiecție este "Efectul prințesei Disney".

Adică fetițele sunt prințese, frumoase, elegante și neajutorate. Ceea ce susțin părinții, este faptul că imaginea universului "de prințese" este aplicată asupra lumii copilului. Adică, încă de mică, o fetiță ce se va uita la poveștile Disney cu prințese, va asimila ideea că a fi femeie presupune să fii fragilă, să nu poți face tot ceea ce fac bărbații și mai ales, că identitatea ta vine din înfățișarea ta. Adică, tu nu ești cu adevărat o prințesă, dacă ești mai plinuță sau nu ai trăsăturile considerate clasic "frumoase". Prințesele Disney sunt toate înalte, slabe și tinere. Personajele rele sunt grase, urâte și bătrâne.

2. Multe dintre personajele Disney nu au părinți.

Un exemplu traumatic este "Regele leu", unde în scena de început micul leu, Simba privește moartea tatălui său. Apoi, mai contemporan, "Frozen". Părinții Elsei și ai Annei mor înainte de a începe desfășurarea acțiunii.

Obiecția părinților este aceea că Disney scoate din ecuație figurile paterne și/sau materne, astfel că transmite ideea copiilor, că părinții nu sunt importanți în viețile lor, că te poți lipsi de ei.

3. Poveștile sunt ireale și crează așteptări nerealiste.

Practic această obiecție are de-a face cu faptul că poveștile originale (cele clasice, Alba-ca-Zăpada, Cenușăreasa, Frumoasa din Pădurea adormită etc.) au cel puțin câteva elemente diferite, mult mai realiste și după părerea mea, mai cumplite (citește varianta originală a Frumoasei din Pădurea adormită și vei fi oripilat/ă). Părinții sunt împotriva idealizării poveștilor, spunând că acestea nu reflectă viața reală și că Disney le cosmetizează prea mult, creând așteptări idealiste de la viață, în mintea copiilor.

Bun, după ce am citit câteva păreri, comentarii și povești ale unor oameni obișnuiți, mămici ca mine, am început să caut studii despre efectul Disney asupra copiilor. Am constatat că există doar un singur studiu, despre efectele expunerii copiilor la ideea de prințesă, cum fetițele sunt mereu prințese în poveștile Disney. Acest studiu a fost efectuat pe 198 de copii (din cauza acestui număr mic de participanți nu poate fi considerat cu adevărat relevant) și a concluzionat faptul că fetițele care se uită la Disney sunt predispuse, un an mai târziu, să adere la stereotipurile de gen, adică să creadă că, dacă sunt fetițe, doar unele lucruri sunt pentru ele, sau că ele nu pot excela în domeniile considerate ale băieților, cum ar fi științele exacte. Poți citi un rezumat al acestui studiu aici. (studiul original se găsește aici, dar trebuie să plătești pentru a-l putea citi)

Am ales doar trei dintre multele obiecții găsite împotriva animațiilor produse de Disney, cele pe care le-am considerat mai cuprinzătoare, mai ancorate în realitate, dar și cele care sunt întâlnite cel mai des.

Adevărul este că nu doar Disney promovează femeia de tip prințesă (înaltă,slabă și cu pielea perfectă). TOATĂ societatea noastră promovează asta. Păpușile Barbie, social media, televiziunea, reclamele care te învață că trebuie să fii "sexy", altfel nu ești bună de nimic ca și femeie. Câte dintre noi nu avem ca obiectiv constant "să mai slăbesc puțin"? Câți bani nu se scot din vânzarea ideii de frumusețe și tinerețe? Câți bani nu dăm pe machiaje care să ne ascundă "defectele"?

Și câți dintre noi nu visăm la o viață perfectă? Câți dintre noi, adulții, nu căutăm acel "următor lucru" care să ne împlinească (după ce am bifat casă, familie, mașină, călătorii, copii și tot ce mai visăm)?

Trebuie să recunosc, mie nu mi s-ar părea ok ca Disney, sau orice altă companie, să producă desene pe baza poveștilor originale. Unele sunt chiar bolnăvicioase. Da, realitatea este că viața nu e mereu roz, dar nici nu cred că aș vrea să-mi traumatizez copilul și să îi fur inocența de la o vârstă atât de fragedă și va avea destul timp la dispoziție să realizeze și să experimenteze faptul că viața nu e mereu roz.

Ceea ce vreau, de fapt, să spun este că Disney este o corporație. Corporațiile fac bani. Ăsta este scopul lor, nu etica, nu morala, ci rata de retenție (adică timpul petrecut de copilul tău în fața ecranului) și numărul de produse vândute (jucării, hăinuțe etc. cu marca lor). Nu ar trebui să fie un șoc și o revoltă din partea noastră, a părinților, că Disney nu ne educă bine copiii. Pentru că educația copilului meu nu este responsabilitatea Disney sau a oricărei alte companii, producătoare de entertainment pentru copii, ci este responsabilitatea mea. Este responsabilitatea mea la ce se uită copilul meu și ce asimilează de acolo.

Bun.. și cum faci? Adevărul e că majoritatea mămicilor pun copiii la desene ca să mai aibă un moment de respiro sau să poată găti ceva, sau pur și simplu pentru ca o zi infernală să treacă mai repede și toate am trecut pe aici. Ideal ar fi să nu ne lăsăm copiii să privească ceva ce noi nu am văzut înainte și cu care nu suntem de acord, sau să ne uităm la desene împreună cu ei și să le explicăm, să îi ghidăm în a înțelege ce este bine și ce este rău, ce este fals și ce este adevărat.

Dar când ai timp să mai faci și asta? Simplu. Oricând!

Că e Disney, că e social media, că sunt părerile altor copii, mereu și mereu trebuie să îi învățăm, care este adevărul, pe prichindeii noștri. Cum prindem ocazia, trebuie să le conturăm realitatea, puțin câte puțin. Nu îți poți izola copilul de lucruri rele, desene animate, tehnologie (deși e bine să limitezi accesul), însă îl poți ghida să învețe cum să discearnă între bine și rău, între adevăr și minciună, muncă pe care o faci zi de zi, clipă de clipă și aceasta este, de fapt, educația pe care i-o oferi copilului tău.