”Echilibrul în ce privește spațiul virtual poate fi ca un prânz al sufletului; prea multă lume virtuală poate fi suicidul sufletului” - Ann Voskamp
Dragilor, stăm în casă. Probabil, cei mai mulți dintre noi avem un smartphone aproape lipit de mână, deținem 1-2 laptopuri de familie și avem cel puțin un televizor. Nu mai menționez tablete, ipad-uri, ceasuri inteligente șamd. După cum noi stăm în casă, la fel stau și ele. Se vor a fi ”cutiuțele noastre de voie-bună”, ca să citez un film produs de gigantul Netflix.
Și sunt. Ne ajută mult în perioada aceasta să ținem legătura cu cei dragi, despre care altfel nu am mai știi nimic. Ne ajută să mai aflăm ce se întâmplă în lume și ne mai și distrează.
Problema e că tind să dea dependență. În timpul acesta de izolare, de criză, lumea se aruncă din plin către online, cu foarte puțin filtru și încercând să trăiască în spațiul virtual. Și înțeleg nevoia. Poate că unii suntem mai introverți și suntem cât de cât ok cu statul în casă (deși există o limită a fiecăruia), iar alții poate că ne urcăm pe pereți și ne vine să punem pisica în lesă de 5 ori pe zi, ca să ne mai scoată și pe noi din casă. Spațiul virtual, online-ul, pare soluția salvatoare, prin care să mai ”ieși” neîncălcând regulile. Și mulți dintre noi ne apucăm de ea, ne aruncăm cu capul înainte, sperând să ne mai scape puțin de plictiseală și de singurătate. Și poate fi de ajutor, dacă suntem înțelepți. Dacă nu.. va fi suicidul sufletului nostru, după cum bine spune și Ann Voskamp.
Încă de dinainte de a intra în această perioadă grea, eu am practicat și am îndemnat, aici pe blog, la echilibru în ceea ce privește timpul petrecut în mediul online. La limitare. De exemplu, eu de câteva luni bune de zile nu mai stau pe rețelele de socializare și nu simt că am pierdut ceva, ci dimpotrivă simt că am câștigat. Am un timp hotărât (de obicei dimineața și seara) și doar atunci le deschid, în cea mai mare parte ca să lucrez pentru blog. Limitarea timpului petrecut în fața unui ecran m-a ajutat enorm. Mi-a redat energia și pofta de viață (poți citi aici detaliile experienței mele). Știu că mulți dintre noi lucrăm de acasă în perioada aceasta și tocmai de aceea, pentru că stai toată ziua conectat în fața ecranului, ai nevoie ca după muncă să te deconectezi cu totul. Nu zic că e ușor. Stând doar în casă, practic ecranul este portița ta către lume, dar dacă nu există un echilibru, dacă te arunci cu totul în spațiul virtual zi după zi după zi, unde crezi că te va duce?
Așadar, încurajarea mea pentru astăzi este: limitează timpul petrecut pe ecran. Dacă ai curte, petrece mai mult timp acolo, dacă nu, crează-ți un spațiu cât mai verde. Citește. Coase. Dansează. Plantează. Redecorează. Ține un jurnal. Orice faci, fă-o cu bucurie și împletește timpul petrecut în spațiul virtual cu cel petrecut în spațiul real.
Acestea sunt zile în care ne redescoperim pe noi înșine. Provocarea reală este însă, să ne menținem mintea sănătoasă și aceasta se poate realiza doar prin echilibru.
Într-o lume în care panica, frica, confuzia și grija zilei de mâine ne macină, îmi propun printr-un paragraf zilnic, să aduc speranță, încurajare și bucurie pentru toți oamenii de bine. Revino zilnic, pentru o nouă încurajare, chiar aici pe blog.*
#gandulzileiintimpuriconfuze #littlecornerofjoy #incurajare #dragoste #saneajutamuniipealtii #despreingrijorare #ingrijorarecitate #ingrijoraredumnezeu #efecteleingrijorarii #ingrijorarexcesiva #hranesteticredintainfometeazatifricile #frici #anxietate #coronavirus #crizacoronavirus #covid19 #cesevaointampladupacriza #oamenifarajobcriza #viitoruldupacriza #optimismcovid #stamincasa #pesimism #coronavirus #stamincasacoronavirus
Cat adevar 🙏🙏
@Elena, e bine că faci eforturi. Cred că e primul pas la fiecare dintre noi :*
Eu ma chinui sa nu stau mereu cu telefonul în mână. Noroc ca trebuie sa gatesc🙈 cand ieseam afara reuseam sa nu stau numai cu el in mana...