25 oct. 20184 min de citit

Boala mână gură picior

Am tot auzit, în ultima vreme, despre această boală numită “mână gură picior”, dar până să o experimentez pe pielea mea, nu știam mare lucru despre ea. A făcut-o întâi pitica. Se trezește într-o după amiază brusc cu febră, morocănoasă, nu mănâncă absolut nimic și stă numai în brațe la mine și zace. Îi pun mâna pe frunte și îmi dau seama că arde. Îi iau temperatura 37.6 grade Celsius. Hmm nu e cine știe ce, însă în scurt timp urcă la 38 de grade. Mă uit de alte semne de răceală, nu e niciunul. Febra a ținut două zile și era mai accentuată seara. M-am chinuit să mănânce orice, chiar de-ar fi fost cipsuri, numai să mănânce, însă seara refuza orice fel de mâncare. Am încercat să o țin hidratată oferindu-i apă mereu. I-am dat Panadol de două ori, ca să poată mânca. Însă după cele două zile de febră, nu a mai fost cine știe ce. A mâncat, mai puțin ca de obicei, dar a mâncat, s-a jucat și și-a revenit. Bubițe a avut două, în jurul guriței și câteva la funduleț, însă nu pe mâini și picioare.

După vreo 4 zile mă trezesc și eu cu febră. Nu mare, tot 38 de grade. Însă aveam și niște dureri în gât groaznice. Mă durea gâtul și când înghițeam salivă. După vreo două astfel de zile, mi-au ieșit bubițe pe palme, pe tălpi și vreo două afte în gură. Era clar. Luasem și eu faimoasa boală “mână gură picior”.

Poză: Cam așa arătau bubițele de pe mână:)

Și pentru că habar nu aveam despre ce este vorba, am început să caut despre ea. Iată ce am aflat: Este o boală virală, recent apărută în România (cam de 5 ani) și este produsă de entorivirusuri, cel mai frecvent de cel numit Coxsackie A16, dar pot fi mai multe din această familie care produc boala, deci o putem face de mai multe ori în viață, de fiecare dată de la un alt enterovirus.

Cum se transmite? Prin contact direct cu secrețiile infectate de la nivel bucal, cu bubițele de pe piele, prin picăturile fine pe care le punem în miscare în timp ce vorbim, sau prin materiile fecale. Această boală are o perioadă de incubație de 3-6 zile și debutează cu febră nu foarte mare, dar cu stare generală de rău, cu roșu în gât, făcând foarte dificilă alimentarea, mai ales că apare cu preponderență la copiii sub 5 ani.

Nu există tratament pentru ea. Fiind o viroză, va trece de la sine în 7-10 zile. Deși, în general, se spune că se manifestă mai violent la copii decât la adulți, la noi a fost invers. Ea a făcut o formă mai ușoară și în trei zile era din nou pe picioare, însă pe mine m-a ținut o săptămână întreagă. Putem evita infectarea cu acest virus prin dezinfectare și reguli stricte de igienă. De asemenea, ideal este să nu împrumutăm jucăriile noastre altor copii, pentru că cei mai mulți copilași bagă jucăriile în guriță, producându-se astfel infectarea cu virusul Coxsackie. Vesti bune pentru mămicile ce alăptează însă, se pare că alăptarea protejează micuții de contractarea acestei boli, sau cel puțin, eu așa am citit.

Cam aceasta este experiența noastră cu această boală ce devine tot mai cunoscută. M-am gândit să povestesc pe blog despre ea, deoarece în ultimele săptămâni am aflat de încă 4 cazuri, în afară de mine și de Iunia, deci mă gândesc că e destul de întâlnită în această perioadă.

Încurajarea mea este să nu vă speriați, este o viroză a copilăriei ca oricare alta, cu simptomele ei. Vestea bună este că dacă ai un sistem imunitar bun, vei face o formă mai ușoară și chiar dacă nu, ca cineva care a avut-o timp de 7 zile, vă asigur că partea cea mai grea pentru mine, a fost statul în casă (ca să evit să o dau mai departe).

Dragilor, pentru că au fost niște săptămâni pline pentru noi, nu prea am mai reușit să scriu pe blog atât de des precum mi-aș fi dorit. Însă vă mulțumesc tuturor celor ce mă susțineți, mă încurajați și îmi scrieți. Prin tot tumultul vieții, când vorbesc cu mămici și povestim (iar multe dintre ele prind curaj să îmi scrie datorită blogului) ei bine, atunci mă simt cel mai încurajată și mă gândesc că merită toate eforturile și că merită să scriu pe blog chiar și atunci când îmi e rău. Mulțumesc tuturor pentru că împreună am creat o comunitate și ne sprijinim unii pe alții prin experiențele noastre❤️

P.s.: S-a mai confruntat cineva cu această boală recent? Cum a fost experiența?

P.s.2: Am uitat să menționez că gelul de arnică și cel de aloe vera (vezi poza de mai jos) m-au ajutat foarte mult cu bubițele de pe mâini și picioare. Calmau durerile și mâncărimea instantaneu și m-au ajutat să se usuce mai repede bubele. Astfel că le suuper recomand, în acest caz și nu numai:)

LE(septembrie 2019): Se pare că am făcut din nou această boală, atât eu cât și pitica de 3 ani. Vestea bună este că a doua oară faci o formă muuult mult mai ușoară. Cu greu ne-am dat seama despre ce este vorba, crezând inițial că sunt mușcături de insecte.