28 mar. 20184 min de citit

Cum am transformat un pat Ikea într-unul Montessori

Probabil, orice mămică știe, sau măcar a auzit câte ceva despre metoda Montessori de creștere și educare a copiilor. Plănuiesc, zilele următoare, să scriu o postare despre ce înseamnă Montessori și despre ceea ce am luat eu din aceste principii. Nu sunt adepta întregii educații Montessori pentru că sunt anumite principii care nu se potrivesc cu filosofia mea și a soțului de viață și cea a modului în care vrem să ne construim familia. Însă sunt lucruri faine Montessori pe care le-am împrumutat și adaptat, iar unul dintre acestea este chiar patul Montessori.

LE: Aici găsești articolul despre care povesteam mai sus.

Mi-a plăcut ideea unui pat pe podea, unde copilul are acces singur și se poate pune singur în pat, dar se și poate da jos singur. Ideea este ca el să învețe singur să își recunoască și să își accepte semnele de somn. Bineînțeles că și eu le urmăresc și îi propun să mergem la nani, atunci când observ că îi este somn.

Noi am avut mari probleme cu somnul încă din primele zile de viață și chiar și acum nu este ideal dar e muuult mai bine. Avem o rutină bine stabilită, în special pentru somnul de noapte, dar și pentru somnul de prânz avem cam aceeași rutină, poate puțin scurtată. Însă, cel mai important este să reușesc să îi identific semnalele de somn și să îi propun să mergem la nani la timpul potrivit.

Funcționează?

În principiu, da. De cele mai multe ori o întreb: “Mergem la nani?” si atunci realizează că îi e somn, mă ia de mână și mă duce la scări, ca să urcăm în camera ei. Alteori, mai ales când se trezește mai târziu dimineața, trebuie să îi spun înainte de prânz că vom mânca, apoi ne pregătim să mergem la somnic și apoi la fiecare pas trebuie să îi repet: “Ne spălăm pe mânuțe, apoi urcăm în cameră, ne schimbăm în salopetă și facem nani în pătuțul tău”. Evident doar ea face nani în pătuțul ei, nu și eu :)

Bineînțeles, trebuie totuși să îți asumi că astfel îi dai o anumită libertate copilului. Adică e un pat din care se poate da singur jos și când nu îi e somn nu va dormi în ruptul capului. De aceea e nevoie să fii foarte atent la semnalele de somn, dar la vârsta aceasta, ei deja își formează un program singuri. Însă pentru mine nu ar fi funcționat un pat din care să nu aibă libertatea să se dea jos și să o las acolo să plângă până adoarme, dar în același timp nici nu o pot învăța să doarmă cu mine.

Fiecare copil e diferit și fiecare părinte are modul lui de a face anumite lucruri și de a-și crește copilul. Pe noi ne-a ajutat patul acesta să își formeze ea singură programul de somn, să doarmă mult mai bine și să nu mai fie un chin la culcare. Deja parcă făcuse alergie la pătuț, astfel încât de la 16 luni am mutat-o în “patul de copil mare” :)

Cum am făcut patul?

Inițial, am cumpărat salteaua. Am găsit o saltea faină la IKEA de 90x200cm și am luat-o cu gândul că îi vom face un pat din acela Montessori cu căsuță (sigur ai tot văzut poze pe net, dacă nu, îl poți vedea mai jos). Ei bine, timpul trecea, noi nu reușeam nici măcar să ajungem să cumpărăm lemnul pentru el. Menționez că soțul are o pasiune pentru tâmplărie, altfel nu ne-am fi gândit la varianta aceasta. Iunia era tot mai alergică la pătuț, timpul de culcare era tot mai greu și nu aveam opțiuni. Eu deja începusem să regret decizia luată. Mă gandeam: “Ia uite ce mi-a trecut mie prin cap cu Montessori, nu puteam să luăm un pătuț normal ca toată lumea?”, când într-o seară am găsit soluția, la IKEA. Am găsit la secțiunea “Așa cum sunt”, un pat de 90x200 cm, la un preț foarte redus si într-o stare perfectă. L-am luat fără să stăm pe gânduri.

L-am adus acasă, l-am montat, dar avea picioarele prea înalte, astfel că Iunia nu se putea urca si coborî singură din el, deci clar nu era Montessori. Așa că, ceea ce am făcut a fost să îi tăiem picioarele, apoi a fost perfect. Pitica putea urca și coborî singurică din el și avea libertatea să meargă când vrea ea la somn și să se dea singură jos din el atunci când nu mai voia să doarmă. De asemenea, căzutul din pat nu a fost niciodată o problemă, cu acest pătuț de tip Montessori. Pernele cu bufnițe le comandasem deja, de la o mămică ce le face, cu mult înainte de a găsi patul.

Sigur că există multe firme care pot face un pat din acela cu căsuță, dar ne depășeau bugetul cu mult. Și dacă te intrebi, nu, nu căsuța îl face Montessori, ci doar faptul că este pe podea și copilul are acces facil la el. Astfel că merge bine orice pat normal, nu neapărat fancy, în care copilul se poate urca și coborî oricând vrea, fără ajutorul părinților.

Ce îmi mai place tare mult la el, este faptul că și ziua mai stăm acolo și ne mai jucăm, sau ne uităm pe cărticele, însă când vine vremea de somnic, strângem tot să nu rămână nicio jucărie la îndemână, tragem draperiile, punem păturica și gata.

Cam așa am reușit noi să transformăm un pat banal din IKEA, într-unul Montessori, perfect pentru fetița noastră. Cum ți se pare? Ai încerca?

P.s.: Dacă totuși alegi să cumperi unul gata făcut, fancy, cu căsuță, mie mi-a plăcut tare mult acesta, deoarece pe lângă faptul că este superb, are și un raport calitate-preț excelent și transport gratuit.

P.s.2: Uite câteva poze cu patul făcut de noi, dar și cu cel cu căsuță (după care ne-am inspirat), pe care îl tot vedem pe grupurile actuale Montessori.